Ca opera lui Francis Lai ma plimb pe clape si le sar.

Te cant cu ochii in tavan, cu gandu-n ieri… si din sertar

Imi scot in graba niste foi cu notele ce le cantam cand tu

Erai al meu pian iar eu al tau conducator.

Cand sar cate o nota acum, intentionat o fac si stiu

Ca nu suna ca la inceput, dar nici n-am cum altfel sa fiu.

Acum vreo 15 ani mi-ai spus sa fiu cuminte, si am fost.

Apoi nu stiu ce s-a intamplat ca niciodata n-am cantat

Cum tu m-ai invatai s-o fac.

Eram toti trei la inceput,inghesuiti intr-o camara

Si-am realizat abia aseara ca te zbateai atat de mult

Pentru ca eu eram si sunt cea mai de pret a ta vioara.

Nu stiu de ce incerc sa scot un sunet sau mai multe

Pentru ca-i clar si evident ca din patru am trei corzi rupte.

Si-n timp ce admir un rasarit iti spun o chestie onesta,

Niciodata nu am simtit ca fac parte din vreo orchestra.

Advertisements