Nu m-am nascut invatat,

Si focu’ din mine s-a stins,

Iar suflul parca a

Inghetat.

Nu m-am nascut dezghetat,

Poate un foc si caldura ar fi ajutat.

M-am indepartat.

 

Inca devreme pentru concluzii,

Alergi nebun si te alegi doar cu contuzii.

Te ridici, te stergi de praf,

Dai inainte, in stanga e liber si traversezi inc-un paragraf.

Esti jos in pagina si treci pe cealalta

Iar ce lasi in spate sunt franturi de idei ce te-alearga.

Uiti ca totu-i o joaca, ca-i o poveste intreaga

Cu spani si printese si broaste, ca-n basmele

Ascultate la joaca.

 

Inca un capitol,

Zi de zi povestea te duce spre nimic din tot dinadinsul

Si-ai vrea sa stii ce te-asteapta dar nu ii mai gasesti cuprinsu’.

Ridicol.

 

Te inteleg si-mi pare clar

Ca naratorul e ironic. Ti-a asternut

Randuri scrise de Cioran, acompaniate, ironic, de versurile lu’ Salam.

 

Si dai fila cu fila, rand cu rand

Parca niciodata n-ai fost atat de flamand.

In randurile astea simti miros de bine si prinzi curaj nevrand.

Ca in hartie nu musca nimeni si nu simti animalele spumegand.

 

Suflete sparte.

Ne trebuie un semn de carte,

Prea de mult citim aceleasi titluri si-aceleasi pacate.

 

 

Advertisements