La inceput era-ntuneric,

La inceput a fost sfarsitul.

Iar cand lumina s-a facut,

M-am bucurat ca un natang

Sa iti descopar chipul.

Cu ochii mari si zambet bland,

Cu stele in retina.

Din infinit am coborat sa te iubesc, copila.

Cu cat mai mult ma apropiam

Si petreceam cu tine,

Cu atat mai mult Chronos fura

Infinitului meu zile.
 
 
Stiam de mult ce-i aici jos,

Stiu fapta lui Cain.

Dar ei, mojici infioratori,

N-au inteles nimic.

Merg pe pamant, cu gandul gol,

Ca niste dobitoace.

Aceiasi sunt, dar alte feţe

De prea mult timp incoace.
 
 
Dar tu, fetito, imi pareai

Ca nu ai nopti sau zile,

Si sufletul mi-l atingeai

Doar privind catre mine.

Cuvintele ce le rosteai?

Sunet de mandoline.

Cu palmele ma mangaiai

-Atingeri heruvime.
 
 
Eu Paradisul am lasat

Doar sa cobor la tine.

Si am vrut doar sa te chem

Sa zbori cu mine-n stele.

Dar din pamant fiind facuta,

Scrum ai cazut din ele.

Intoarce-te acolo jos,

Eu n-am sa mai cobor.

Mai bine-nghet aici sus.

Singur.

Poate o sa mor de dor.

Advertisements